Cea mai mica așezare a comunei este Uilac. Populația satului este sub cincizeci, în mare majoritate sunt români ortodocși.
Sătucul se ascunde într-o vale adiacentă pârâului Uilac, între dealul Romláshegy în nord, dealul Kisvecsés în vest, pădurea Uilac în sud. Aici se află cumpăna apelor pârâului Vețca, la o înălțime de 549 metri deasupra nivelului mării.
Prima dată satul a fost pomenit în scris în anul 1301, cu numele Terra Uilak. Săpăturile pe teritoriul satului au scos la iveală patru vârfuri de săgeată din bronz, din secolul 5 înainte de Hristos. Tot aici s-a găsit și un topor din piatră, șlefuit și găurit. Satul se află la limita dintre județele Harghita și Mureș, fiind colțul cel mai vestic al județului Harghita. În timpul recensământului din 1913, toți locuitorii satului erau de etnie română, aparținea în parte satului Vidacut, și într-o mai mică parte satului Săcel.
