Așezată pe valea care străbate satul, între dealuri cu păduri de fag, numele așezării apare pentru prima dată în registrul papal din 1333. În registrul din 1567 figurează cu 27 de gospodării.
O legendă spune că un pașa turc a dominat împrejurimile și băga spaima în localnici, luând cu forța fete și femei frumoase. Aproape de cetatea pașei, în locul numit ”Kincses” – locul comorii – ar fi ascuns turcii comorile adunate în niște grote păzite cu bivoli și câini. Aceste grote s-au surpat cu timpul și au îngropat comorile, pe care unii căutători mai speră să le găsească în zona dealului ”Várhegy” – Dealul cetății.
Satul a găzduit de două ori adunarea generală a scaunului secuiesc: În 1572 au protestat împotriva măsurilor luate de voievodul Ștefan Báthori, iar în 1727 au adoptat legi împotriva celor care fumează, înjură, chefuiesc noaptea și provoacă incendii de pădure.
