Originea denumirii celor două sate ale comunei, Șoimușu Mic și Șoimușu Mare, este explicată printr-o istorie mai deosebită. Conform acesteia, pe vremea principelui Transilvaniei în secolul 17, s-ar fi introdus o nouă obligație feudală, cea a furnizării de șoimi către curte. Șoimii capturați au fost apoi trimiși către puterile mai mari din jur, de care depindea statutul Transilvaniei. În anii 1701-1702, douăzeci și unu de șoimari și-ar fi plătit astfel dările, pe când din comuna Lueta au fost șapte, din Vârghiș cinci, iar din Ocna de Sus cincizeci și opt. În evul mediu, vânătoarea cu șoimi a fost distracția preferată a persoanelor de la curte, satele aveau obligația de furniza câte opt păsări pe an. Denumirea satelor ar avea la origine această ocupație, însă nu există documente autentice care să confirme povestea.
O altă legendă spune că doi frați au fondat așezările, care urmau să decidă asupra împărțirii terenurilor moștenite. Au lăsat șoimii lor să decidă, iar pasărea fratelui mai mare a zburat către valea unde azi se află Șoimușu Mare, iar a celui mai tânăr către valea unde se află azi Șoimușu Mic.
Legendele sunt legende, fapt este că cele două așezări datează din vremuri de demult. Șoimușu Mic a fost pomenit în documente prima dată în 1318. În locul denumit ”Várhegy” (Dealul Cetății) stătea cândva un fel de fortăreață pe care localnicii o cred că ar fi fost turcească, a lui Doman Pașa. După unii, pe aici ar fi trecut și un drum roman. Se spune că Doman Pașa era un mare iubitor al florilor, grădina cu trandafiri ar fi fost vizavi de cetate, în locul numit azi ”Rózsásponk”. Urmele valurilor de pământ de odinioară sunt încă vizibile, iar în inventarul bisericii reformate se găsește o față de masă de pe vremea prezenței turcilor. Primul regulament local al satului Șoimușu Mic a fost adoptat în 1659.
Localnicii povestesc că satul Șoimușu Mic s-a format din două așezări inițiale. Satul se întinde pe valea pârâului Mogyorós, la cota de 450- 475 m deasupra nivelului mării, între dealurile Gagy keresztje și Végláb fő. Hotarele satului sunt limitate de dealuri mai înalte, de peste 650 m, porțiunea de nord-est, o zonă împădurită la altitudinea de 600-650 metri, se numește Laz-Șoimuș. Aici trăiesc circa zece familii în case izolate, într-un mediu natural puțin atins de mâna omului. Zona atrage mulți excursioniști care vor să beneficieze de liniște și aer curat. Nu demult, satul era vestit din cauza noroiului care acoperea străzile pe vreme ploioasă, într-atâta încât oamenii umblau pe catalige.
Șoimușu Mic aparține de comuna Săcel, comună din colțul sud-vestic al județului Harghita. Principala activitate economică a zonei este agricultura. Se cultivă porumb, grâu, orz, cartofi, legume, fructe și struguri. Astfel, perioada recoltatului are o însemnătate specială pentru locuitorii satului, balul recoltei este o adevărată sărbătoare. Până în zilele noastre a rămas un eveniment important al comunității, când membrii de familie și prietenii se întâlnesc și sărbătoresc împreună. Tinerii îmbrăcați în port tradițional merg călare și în căruțe prin sat și prin satele vecine, ca să-i invite pe toți la balul recoltei. Din loc în loc se opresc pentru a prezenta un scurt program de muzică și dans.
Șoimușu Mic a rămas până în zilele noastre un sat în care datinile și valorile transmise peste secole de generații au rămas vii, și unde cei care au plecat sunt mereu bineveniți.
Datini
1. Perioada sărbătorilor de Crăciun. Această perioadă este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Satele noastre sunt cuprinse de înaltul sentiment al așteptării, dar înainte, de la Sf. Andrei, încep pregătirile pentru mesele festive, când se taie porcii crescuți pe parcursul anului. De Crăciun, ca și pe vremea înaintașilor noștri, pe mese se pune pâinea proaspăt coaptă, cozonac, lipie cu smântână, supă aurie de găină și sarmale, preferatele tuturor. Bătrânii satului, trecuți de 70 de ani, sunt salutați de copiii școlari, care le aduc ramuri de brad împodobite cu dulciuri. în seara de Crăciun, bisericile găzduiesc programe festiv, copii recită poezii și cântă cântece de Crăciun, spre bucuria și mândria părinților și bunicilor. Îngerul își face prezența prin intermediul asistenților, și aduce daruri copiilor cu ochii larg deschiși de emoție.
2. În Șoimușu Mic, în noaptea anului nou , după terminarea slujbei, se ia rămas bun de la anul încheiat și se salută noul an printr-un text recitat din turnul bisericii. Aceasta este reînvierea mai recentă a unei tradiții de sute de ani.
3. În perioada carnavalului, manifestarea principală este balul organizat de familiștii satului, la începutul căruia echipa amatorilor de teatru prezintă de fiecare dată o piesă pregătită pentru această ocazie. Și copiii de școală învață programe distractive scurte, pe care le prezintă publicului la casa de cultură, după care toți consumă din gogoșile proaspăt prăjite. O altă tradiție păstrată cu grijă este prepararea cu multă migală a porumbului fiert cu zeamă, mâncare tradițională în perioada dinaintea postului.
4. Femeile sunt salutate cum se cuvine de ziua lor, 8 martie, iar după o săptămână, pe 15 martie, sărbătoarea națională este cinstită printr-un program festiv și alaiul copiilor.
5. În satele noastre se păstrează încă vie tradiția udatului de Paști, când băieții trec pe la casele cu fete, recită rime de ocazie, stropesc fetele cu apă de colonie, și primesc în schimb ouă încondeiate în mod tradițional. Felurile tipice care ajung pe masă în această perioadă, sunt friptura și alte preparate din carne de miel.
6. Vara, vacanța școlară este și perioada taberelor. Tabere, întâlniri și excursii sunt organizate de și pentru copii și tineret, de multe ori aparținând unei parohii. Cu un program variat și interesant, acestea sunt îndrăgite de generația tânără, care participă intens la pregătiri cu luni înainte. Tot în această perioadă cu vreme bună și se organizează și tradițională întâlnire a fiilor satului.
7. După începerea anului școlar, vine perioada balurilor de toamnă, tradițional legate de recoltatul viilor. Tinerii îmbrăcați în port tradițional merg călare și în căruțe prin sat și prin satele vecine, ca să-i invite pe toți la balul recoltei.
8. În prima duminică din octombrie, comunitatea satului în cinstește pe bătrâni și pe cei care au împlinit 70 de ani. După o slujbă festivă la biserică, se organizează o masă comună în sala căminului cultural.
